Primul preot al capelei ortodoxe române din Budapesta (constituită în 1900) a fost Ghenadie Bogoevici (1862-1933). S-a născut în 18 ianuarie 1862, în comuna Bănia jud. Caraș Severin din familie veche preoțească. Studiile medii le-a absolvit în Oravița, Biserica-albă și Kecskemét, teologia în Caransebeș, iar studiile superioare juridice în Kecskemét și Budapesta. Ca jurist în Kecskemét, fiind teolog absolut, a fost ales cantor la biserica grecească, unde și-a însușit și în această limbă ceremonialele bisericești. Ca student la universitatea din Budapesta a fost președinte al Societății „Petru Maior”.

După terminarea studiilor universitare și-a început activitatea publică ca avocat, apoi a fost ales executor și secretar al Fundației Gojdu. Bogoevici ani de-a rândul a fost membru în congresul național bisericesc din Sibiu și în sinodul eparhial din Caransebeș. După înființarea parohiei românești din Budapesta, fiind ales preot, a mers la mănăstirea Hodoș-Bodrog, unde a intrat în ordinul monahal primind numele de Ghenadie (numele lui era Gheorghe), apoi a fost sfințit ieromonah și nu peste mult timp a primit rangul de protosinghel și a fost decorat cu „Răsplata muncii pentru Biserică cl.I.”

Contele Tisza István i-a oferit un mandat de deputat al vreunui cerc cu alegători români. Bogoeveci nu a acceptat aceasta ofertă. Activitatea de după războiul mondial a parohului Bogoevici s-a concentrat în administrarea caselor Fundațiunii Gojdu, în administrarea superioară a comunităților bisericești ortodoxe române din Ungaria de azi, în diferite demersuri pentru apărarea intereselor românilor ortodocși din Ungaria.